Tot auzim de despartiri. Sunt oameni pe care ii vedeam impreuna pentru o viata, si brusc auzim ca s-au despartit. Si toti intreaba curiosi: De Ce? De parca mai are vreo importanta… Exact ca in cazul unui de deces. Mai conteaza daca nefericitul eveniment a fost cauzat de un accident, de o boala teribila sau o crima? Ar mai fi vreo diferenta? Si daca da, atunci pentru cine? Pentru cel care a fost ranit? Pentru cel care pleaca?
Pasul urmator este stabilirea vinovatului. Si acesta pare a fi un element deosebit de important. Prietenele ei vor cere cat mai multe amanunte si vor lansa critici si ipoteze, in timp ce gasca lui il va lua la o bere, doua, trei… Cei doi se vor lasa prada momentului sperand ca alcoolul sau cutiile de inghetata vor alunga durerea. Dar in dimineata urmatoare, “anestezia” dispare, nepasarea cade ca o masca si durerea devine mai puternica.
Si povestea nici nu apuca sa devina trecut, pentru ca toti iti ofera ajutor. Pot face ceva pentru tine? Daca ai nevoie de ajutor, stii unde ma poti gasi!
Totul e gol si trebuie sa cauti din nou un motiv, sa cauti acel ceva care iti da un sens. Trebuie sa gasesti drumul de la care te-ai abatut pentru un timp…. pentru un efemer moment de fericire. Si vrei doar sa fii singur, sa te inveti cu noul TU, sa devii un intreg din jumatatea care erai, sa ridici un zid intre tine si lumea care nu te lasa sa uiti frumos.
