In fiecare dimineata ma furisam la oglinda si dansam in fata ei, visand ca intr-o buna zi voi deveni celebru. Eram sigur de asta. Inainte ma speria gandul ca intr-o zi va trebui sa plec in lume si sa imi fac un rost. Acum insa asteptam acel moment cu mare nerabdare si ma pregateam constiincios. Citisem in reviste despre diferite dansuri, invatasem pasi si daca as fi avut si o partenera cu care sa dansez, totul ar fi fost perfect.
Intr-o zi insa, tata m-a urmarit pana la ascunzatoare si a inteles toata povestea. La inceput nu a zis nimic iar eu nu am mai mers la oglinjoara o vreme. As fi preferat sa ma certe, sa ma pedespseasca, dar tacerea asta nu faceau decat sa ma sperie. Dupa 5 zile in care nu schimbam cu el decat replici strict necesare, s-a apropiat si mi-a spus doar atat:
– E timpul sa pleci in lume!
