In perioada asta am un program foarte lejer in ceea ce priveste serviciul, deoarece fac trecerea de la un job la altul asa ca mi-am luat mai putine cursuri de predat. Asadar, am rezervat ziua de azi pentru gatit, putina ordine si curatenie.
Intr-o pauza de “bucatareala”, citesc un articol din care aflu ca un canadian a creeat FEMEIA PERFECTA.
Ce o face perfecta? Faptul ca nu spune mai mult de 13.000 de propozitii (in engleza si japoneza), munceste 24 de ore din 24, este o jucarie sexuala minunata, plus ca poate face diferenta intre o mangaiere si o bruscare sau lovitura.
De ce e considerata jumatatea perfecta? Pentru ca cel care a creat-o, a fost prea ocupat cu acest robot timp de 8 ani si nu a mai avut timp de plimbari sau intalniri.
De cand am citit articolul cu princina, “papusica perfecta” mi se pare cea mai mare dovada de misoginism. Se presupune ca femeia perfecta e cea care vorbeste doar cat vrea barbatul, ca munceste zi lumina iar atunci cand are el chef se transforma in obiect sexual? Ca nu simte niciodata nimic, ca nu poate arata afectiune, ca nu o poti face fericita?
Acum ceva timp am vazut un film bazat pe acest subiect dar nu credeam ca obsesia pentru control poate trece dincolo de fictiune. Si totusi iata-ne…
Dar cum ramane cu barbatul perfect? La asta nu se gandeste nimeni? Va intreb pentru ca eu numai la asta ma gandesc 🙂
