Am terminat cu examenele, sunt licentiata, asa ca aveam nevoie de o scurta vacanta la munte. Am profitat de faptul ca niste prieteni cercetasi aveau planuri pentru aceiasi perioada si am mers impreuna intr-un loc superb, pe care l-am descoperit cand eram prin clasa a 10-a – Gradistea Muncelului Cioclovina. Nu este doar un loc frumos, ci unul … sacru. Un loc unde oamenii si-au pastrat obiceiurile, unde arhaismele si regionalismele nu au fost inlaturate de “net” sau “mess”, unde nu ai nevoie de ceas, de calendar sau telefon mobil.

Intr-una din seri s-a auzit un tipat de fata din padure. Am fost chemati de urgenta la vatra pentru a verifica daca lipseste cineva (eram 45 asa ca trebuia sa facem prezenta). Atunci am auzit o legenda pe care localnicii o considera cat se poate de reala – Heli Rele sau Heli Frumoase. Sub acest nume sunt cunoscute niste fete care se spune ca traiesc pe munte si daca mergi noaptea prin padure, le poti intalni. Aceste fete sunt insa foarte frumoase iar daca le intalnesti trebuie sa iti acoperi ochii deoarece vazundu-le chipul iti vei pierde mintile.

O alta legenda spune ca in acea zona, in munte sunt ingropate mai multe comori, de pe vremea dacilor si a romanilor. Nimeni nu stie unde sunt ascunse, insa daca vezi noaptea in departare arzand un foc, sa stii ca arde comoara.

Oamenii din Cioclovina tin cont cu sfintenie de sarbatori. Aflandu-ma acolo pe 1 august, am aflat de Ziua Ursului. In aceasta zi nu trebuie sa muncesti (un fel de duminica), dar conditia cea mai importanta pentru a-ti merge bine in continuare, este sa nu rostesti cuvantul u-r-s. Prietenii mei insa nu au tinut cont de acest lucru, iar dimineata am gasit un cort sfasiat si urme de gheare pe usa. Din fericire am dormit cu totii in casa sau in sura, asa ca doar vreo 2-3 persoane spun ca l-ar fi vazut.

Mi-a placut atat de mult sa vad ca inca mai exista asemenea zone, ca inca mai exista credinta in tot ce e natural si frumos… ca tehnologia a iertat unele locuri frumoase ca Cioclovina.