Irenne

25Jul/150

Povestea unui cui – Inceputul unei aventuri

In fiecare dimineata ma furisam la oglinda si dansam in fata ei, visand ca intr-o buna zi voi deveni celebru. Eram sigur de asta. Inainte ma speria gandul ca intr-o zi va trebui sa plec in lume si sa imi fac un rost. Acum insa asteptam acel moment cu mare nerabdare si ma pregateam constiincios. Citisem in reviste despre diferite dansuri, invatasem pasi si daca as fi avut si o partenera cu care sa dansez, totul ar fi fost perfect.

Intr-o zi insa, tata m-a urmarit pana la ascunzatoare si a inteles toata povestea. La inceput nu a zis nimic iar eu nu am mai mers la oglinjoara o vreme. As fi preferat sa ma certe, sa ma pedespseasca, dar tacerea asta nu faceau decat sa ma sperie. Dupa 5 zile in care nu schimbam cu el decat replici strict necesare, s-a apropiat si mi-a spus doar atat:

- E timpul sa pleci in lume!

19Jul/150

Povestea unui cui – La drum

Cuisorul nostru si-a luat inimioara lui mica si metalica in dinti si a plecat la drum. A fost o adevarata aventura sa iasa din casa, insa tatal lui l-a condus pana la usa, asa ca nu a avut prea mult timp sa admire toate minunatiile din casa. Din cand in cand ramanea in urma, dar era aspru mustruluit asa ca se grabea sa il ajunga din urma pe tata. Se mai uita inapoi… ar fi vrut sa il insoteasca si mama. Dar ea ramasese pe raft, lacrimile curgandu-i siroaie. Ii spusesera ca o sa rugineasca de la atata plans dar durerea era prea mare: copilasul ei trebuia sa plece in lume. Stia bine cum stau lucrurile si ca asta era cea mai buna decizie, insa ii era greu.

S-a strecurat pe sub usa si a ramas singur. S-a descurcat mai greu cu scarile, insa in cele din urma a ajuns pe strada. Singurel… Nu stia unde sa mearga. Lumea ii parea asa mare. De unde sa inceapa?

Tagged as: , , No Comments
14Jul/150

Povestea unui cui – Visul

In seara aceea am mers cuminte la culcare, fara sa le suflu vreun cuvintel alor mei despre minunata descoperire. De fapt, abia spre dimineata am reusit sa atipesc. Intreaga noapte mi-am facut planuri si am asteptat cu nerabdare noua zi ca sa pot continua aventura. Cand m-am trezit, parintii erau ocupati cu treburile casnice, asa ca le-am spus ca merg sa citesc, si m-am indreptat spre oglinjoara. Tata ma invatase sa citesc mai intai folosindu-ne de cutia veche pe care erau inscriptionate date despre stramosii mei, iar mai tarziu de niste ziare vechi.

Am lustruit oglinjoara, cu ajutorul unor fulgi dintr-o perna, pentru ca imaginea sa fie mai clara, si am reluat exercitiul din ziua precedenta: dansam in fata ei, ma stranbam, ma ascundeam si apoi tasneam din nou in fata; poate ca era doar un joc dar ma distra si ma fascina in acelasi timp.

Cand mi-am dat seama cat de tarziu se facuse, am lasat oglinjoara si am continuat drumul pe etajerele pline de praf. Si… si…. si am descoperit o alta comoara: o cutie cu reviste. Spre deosebire de ziarele tatei (pe care le citisem de sute de ori), revistele aveau poze atat de frumos colorate… Am inceput sa citesc si am aflat ca in poze erau oameni. Nu vazusem niciodata vreunul dar erau incantatori. Atat de diferiti de noi si totusi atat de misteriosi, de colorati… Din cate am inteles, erau dansatori. Aveau costume frumoase. Am inceput sa dansez, mimand miscarile din poze. Parca si auzeam muzica si puteam zbura. Tata imi spunea mereu ca intr-o zi va trebui sa plec de acasa si sa imi gasesc o slujba, sa ajung cineva, inainte de a fi prea tarziu si de a pierde ocazia, asa cum li se intamplase lor. Acum stiam: vroiam sa dansez si sa ajung celebru!

Tagged as: , , , No Comments