Irenne

23Mar/160

Biped sau…moped ?

Dacă v-aş spune că îmi petrec mult timp pe Jupiter ar suna ciudat, nu ?

Fie vorba între noi, nu mă refer la planetă, ci la o strada din cartierul Zorilor, unde prietena mea cea mai bună şi-a găsit să se mute singură, ca apoi să mă sune în fiecare zi, miorlăindu-se că o strâng pereţii şi o apasă singurătatea.

Şi uite aşa stăteam noi pe Jupiter azi, o experimentată şoferiţă, o proaspătă şoferiţă şi o viitoare şoferiţă. (Să vă ferească sfântul, că ne înmulţim!) Ramona şi-a luat permisul Luni, iar Simo s-a înscris la şcoală Marţi. Eu, fascinată de cât de tare au avansat lucrurile de pe vremea când făceam X-uri în căsuţe, am intrat pe ce site mi-au arătat caprele astea şi-a dat un examen online, pe care l-am picat cu 21, dar nu despre asta-i povestea (Cât de importante să fie şi priorităţile alea? E destul să ştiu una – prioritate de femeie. Bărbatul cedează trecea femeii, iar dacă se întâlnesc două femei, va avea prioritate cea care pare cea mai aproape de a avea o cădere nervoasă. În ambele situaţii, scopul este, desigur, îndepărtarea cât mai rapidă a pericolului public).

Revenind la subiect, a facut şi Simona simularea aia, dar aşa de conştiincioasă, de parcă se credea chiar la examen. Nu ne lăsa să vorbim şi-şi rodea, îngândurată, unghiile în timp ce-şi citea întrebările. După vreo 5 minute de tăcere colectivă, se răsteşte:

- Of, deja am greşit una!

- Din câte?

- Din una!

Eu şi Ramo am râs cât am râs, pe urmă ne-am văzut de treburile noastre, să nu o deranjăm pe domnişoara. Mai trec vreo 10 minute şi se întoarce asta spre noi :

- TU ! Moped înseamnă om ?!

Bineînţeles, ne-am spart de râs înainte să-i explicăm că-i un scuter cu pedale. Ca orice femeie la care-i râzi în nas, s-a supărat pe noi.

- Ce tu ?! M-am gândit că dacă patruped îi câine, moped îi om, şi-au scris ei aşa, ca să mă inducă în eroare !

22Mar/160

Irenne de-a lungul anilor

Căutând total altceva, am dat peste jurnalul meu de acum mulţi ani. Sinceră să fiu, mă întrebam constant dacă am fost ciudată dintotdeauna sau am sărit de pe fix cu timpul, piuliţă cu piuliţă. Acum mi-e clar – dintotdeauna.

La 14 ani aş fi fost cu siguranţă emo, dacă nu mi-ar fi fost frică de întuneric. Aveam un stil bacovian de-a scrie şi asta-i grav de tot, având în vedere că pe atunci nu auzisem încă de Bacovia, aşa că n-aveam cum să îl imit. Am scris două pagini în care mă comparam cu o frunză care cade, se descompune şi oameni străini o calcă în picioare, ducând-0 fiecare în direcţii diferite, pentru a nu se mai putea reîntregi vreodată. Ziceam că am sufletul bolnav şi că “am ajuns să caut în gunoaie resturi de iubire”. Repet, LA 14 ANI !

La 14 jumate presupun că eram deja flower-power, pentru că scriam, pe un ton chiţăit, despre prima zăpadă, care-mi scârţâie sub tălpi şi face lumea să pară mai frumoasă şi mai bună, despre pomii îngheţaţi şi  dansul fulgilor de nea. Tot e de rău, dar parcă-i un pic mai bine decât emo.

La 15 ani eram filozofico-melancolică. Prima propoziţie scrisă e “Et in Arcadia ego ? …Nu există fericire deplină.” Aş vrea să pot spune că de aici am lăsat porcăriile şi-am devenit o intelectuală, dar a fost destul să dau pagina cât să văd că de aici am început să o iau la vale.

La 15 jumate eram piţipoancă. Da. Scriam despre cum m-am cuplat cu “cel mai drăguţ băiat din 12 A” şi “Iulian mi-a spus în sfârşit că mă iubeşte, dar cu siguranţă doar pentru că m-a văzut cu altcineva”. Mai încolo scriu despre cum “ne înţelegem relativ bine, ne mai certăm câteodată şi-am fost chiar şi despărţiţi pentru o oră şi jumătate”.

La mentalitatea de acum ştiu că nu există despărţire de o oră jumate, ci doar o scurtă perioadă de timp în care îl ameninţi gratuit pe celălalt, ca să-l determini să fie mai aşa cum vrei tu. (Poate o sa citesc şi asta peste 5 ani şi-o să mă gândesc iar “Sfinte Sisoe, ce proastă eram atunci!” )

La 16 ani mi-am mai revenit din piţiponceală şi-am început să gândesc mai mult cu capul şi mai puţin cu fluturii din stomac. Scriam că am o familie de obligaţie ( “nu-i prea vezi dar ştii că există” ), o familie de închiriat ( “fiecare pe cont propriu” ), o familie  de vacanţă şi una prin alianţă. Mă plângeam că mă simt a nimănui şi-a tuturor şi visam la stabilitate şi oameni care să mă poată concedia din viaţa lor pentru că cineva mai calificat a aplicat pentru postul meu.

Cam pe aici mi se încheie jurnalul, aşa că vă lipsesc 3 ani până să ajungeţi la Adia căreia-i puteţi citi sufletul pe blogul ăsta. Pe ea nu am încadrat-o în vreo categorie încă, aveţi ceva sugestii ?

17Mar/160

Cum alegem un costum de baie dupa silueta pe care o avem

Alegerea unui costum de baie andra este, de cele mai multe ori, o provocare pentru orice femeie. Nu vedem in vitrine un costum si il alegem la intamplare.Trebuie sa tinem cont de mai multe reguli, iar cea principala este silueta. Silueta tip "triunghi inversat" poate fi recunoscuta dupa umerii care sunt mai lati decat soldurile si dupa talia ingusta. Pentru a distrage atentia de la nivelul umerilor ideal ar fi sa alegem o pereche de slipi colorati. Astfel, privirile se vor concentra pe partea de jos. Tot pentru a atrage privirile in alta parte, putem alege un costum de baie din materiale pliate sau cele facute in straturi. Nu conteaza forma slipului. O alta silueta este cea de tip "triunghi". Umerii sunt ingusti si soldurile late, adica inversul siluetei de tip "triunghi". Pentru acest tip de silueta se recomanda purtarea unui costum de baie care se leaga dupa gat.

plaja524Optati pentru culori stridente si modele cu flori deoarece sunt in tendinte si vara aceasta. Sunt in ton cu anotimpul si foarte vii. Nu ai cum sa treci neobservata purtand un astfel de costum. Silueta de tip "clepsidra" este considerata ca fiind cea ideala dupa care tanjesc si tind sa ajunga majoritatea femeilor. Daca aveti acest tip de silueta, v-ati luat o mare grija de pe umeri: tot ce trebuie sa faceti este sa va cumparati un costum care sa va scoata in evidenta formele si silueta. Este pacat sa ascundeti un asa corp la care ati lucrat intens. Alegeti costume de baie cu pushup care au o croiala in forma triunghiulara, cu slip colorat, cu bretele care sa fie detasabile. Nici costumele intregi nu trebuie evitate, mai ales ca acestea au inceput sa fie la mare cautare, creandu-se un adevarat fenomen al modei in jurul lor.

Cum ascundem imperfectiunile?

Silueta tip "mar" se caracterizeaza prin piept lat si talia destul de masiva, mai-mai ca lipseste. Umerii sunt ingusti, iar soldurile la fel. Cum nu este silueta care sa se apropie de perfectiune, trebuie sa distragem putin atentia de la aceste imperfectiuni. Alegeti sa purtati costume de baie care in partea de sus sunt sub forma unui maieu. Sunt si femei care practica foarte mult sport, iar asta lasa urme adanci pe corp. Umerii devin mai lati, le dispare talia si au un corp mai mult barbatesc. Muschii sunt proeminenti si parca isi pierd din trasaturile feminine. Si aici ne referim las porturile gen box, culturism sau fitness de performanta. In acest caz, costumul de baie trebuie sa le ascunda cat mai bine formele barbatesti, asa ca optati pentru o pereche de slipi care au snururi pe parti, costume de baie cu volane sau cele intregi. Cu acestea din urma, veti face alegerea perfecta.

Tagged as: , , No Comments