Irenne

27Aug/150

Planuri de viitor

Sa te privesc ore in sir si sa imi fie tot mai dor de tine

Sa iti tin fata intre palmele mele mici si sa iti sarut ochii

Sa imi povesteti de copilaria ta si eu sa stau cumintica si sa te ascult cu interesul cu care un copil asculta povestile cu zane si zmei

Sa umblam prin tot orasul mana in mana si toata lumea sa ne invidieze dar noua sa nu ne pese de nimic

Sa mergem la teatru, sa opera, la cinema, apoi sa ma iei de mana si sa ma duci departe de lume

Sa umblam prin toate parcurile si sa facem multe poze

Sa mancam papanasi si sa razi de mine cand imi ajunge frisca si pe nas

Sa mergem in magazine, eu sa probez rochii, tu sa ma privesti mandru

Sa rosesc de cate ori imi spui ca sunt frumoasa

Sa gatim impreuna

Sa ma indragostesc de sclipirea din ochii tai de cate ori ma privesti

Sa incercam toate ceaiurile din lume

Sa ajung seara la tine dupa o zi grea si tu sa imi zambesti

Sa iti sarut obrajorii rosii

Sa am grija de tine cand esti bolnavior

Sa te iubesc toata viata!

22Aug/150

Oameni si carti

Tocmai am terminat “Parfumul” de Patrik Süskind si am intrat in posesia unei alte minunate carti: “Toamna Patriarhului” de Garcia Marquez (intentionez sa achizitionez toata colectia Garcia Marquez dar… pe rand). Odata cu cartile astea, simt cum descopar o alta lume… sau mai bine zis o alta fata a aceleiasi lumi cand mai frumoasa, cand mai urata, cand mai vesela, cand mai posomorata, cand mai gri, cand colorata. In autobuz in special aud mereu povesti de tot felul, concepte, mentalitati care se confrunta, generatii care se contrazic… Sunt autobuze intregi de pesimisti sau statii pline de optimisti… Sunt oameni simpli si oameni complicati, oameni mari si mici, grasi si slabi… oameni colorati sau cei carora le place sa treaca neobservati… sunt combinatii dintre cele mai ciudate de varsta, parfumuri si culori… sunt voci care isi spun fiecare povestea… sunt oameni pe care nu ii asteapta nimeni nicaieri si oameni care se grabesc pe strazi catre alti oameni si alte locuri. Si toate astea le gasesc in carti prezentate cum nu le-am vazut niciodata pana acum. Apoi deschid ochii, cartea se termina, dar ramane lumea reala… cea care tocmai prinde culoare cu venirea primaverii. Iubesc cartile si cu ele invat sa iubesc si oamenii, fiecare cu partile lor bune si rele. Si parca ma redescopar.

18Aug/150

Anotimpul cartilor

Mergand cu mama la cumparaturi la Real, am trecut si pe la modestul rand cu carti si reviste. Mi-a atras privirea un titlu: “Te voi revedea” de Marc Levy. Am rasfoit putin cartea si mi-a placut atat de mult tot ce am aflat de acolo incat m-am hotarat sa o cumpar numaidecat. Am observat insa ca acest volum era partea a2a a celui intitulat “Si daca e adevarat…”, acelas autor. Le-am cumparat pe amandoua si ajunsa acasa, pur si simplu am devorat prima part e. Nu stiu daca setea mea de citit se datora unei perioade foarte aglomerate prin care am trecut fara sa am vreun pic de timp pentru citit sau filme, sau stilului “pe sufletul meu” dar recomand aceasta carte cu caldura. Si pentru cei care prefera versiunea ecranizata, Spielberg s-a gandit si la voi: Just like Heaven (cu Reese Witherspoon - blonda de la drept si Mark Ruffalo).

Enjoy!

16Aug/150

Filme si… filme?

Pot spune cu mana pe inima ca am avut parte de un weekend de relaxare, un weekend frumos pe care l-am petrecut alaturi de Ionut. Despre ce am gatit, v-am povestit deja, asa ca acum vreau sa mentionez si 2 dintre filmele pe care le-am vazut.

hanks Filme si... filme?

Sambata seara, TVR a transmis The Green Mile. Ionut il vazuse deja si tot insista sa il vad si eu pentru i-a placut foarte mult. Il aveam, dar de cate ori vroiam sa vad un film il ocoleam gandindu-ma ca nu am cum sa rezist 3 ore. Si totusi… nu m-am clintit din fata televizorului pana la final (felicitari TVR-ului pentru ca NU trasmite reclame in timpul filmelor!!). E genul de film care te tine cu sufletul la gura pana in ultimul moment, e frumos si trist si misterios in acelasi timp… Iar Tom Hanks e de departe cel mai bun actor ( Forest Gump e o alta dovada).

lars Filme si... filme?

Un alt film pe care l-am vazut in weekend este Lars and the real girl. Un film pe care… nu insist sa il vizionati. Povestea unui tip singuratic, care se indragosteste de o papusa de silicon. Bun, am putea spune ca tipul a suferit unele traume si si-a pierdut mintile. Dar intreaga comunitate vorbeste cu papusa, ii ofera o slujba, o includ in corul bisericii etc. Si toate astea cu cea mai mare seriozitate. Ok. Mai facem un compromis in speranta ca toate acestea trebuie sa aiba un deznodamant surpriza. Dar cand filmul se termina in coada de peste, deja nu mai stii daca actorul e cel depasit de situatie sau… tu. Ma intrebam intruna de ce ma uit la asa ceva… Nevermind. Incercati pe pielea voastra!

14Aug/150

Sa uiti frumos

Tot auzim de despartiri. Sunt oameni pe care ii vedeam impreuna pentru o viata, si brusc auzim ca s-au despartit. Si toti intreaba curiosi: De Ce? De parca mai are vreo importanta… Exact ca in cazul unui de deces. Mai conteaza daca nefericitul eveniment a fost cauzat de un accident, de o boala teribila sau o crima? Ar mai fi vreo diferenta? Si daca da, atunci pentru cine? Pentru cel care a fost ranit? Pentru cel care pleaca?
Pasul urmator este stabilirea vinovatului. Si acesta pare a fi un element deosebit de important. Prietenele ei vor cere cat mai multe amanunte si vor lansa critici si ipoteze, in timp ce gasca lui il va lua la o bere, doua, trei… Cei doi se vor lasa prada momentului sperand ca alcoolul sau cutiile de inghetata vor alunga durerea. Dar in dimineata urmatoare, “anestezia” dispare, nepasarea cade ca o masca si durerea devine mai puternica.
Si povestea nici nu apuca sa devina trecut, pentru ca toti iti ofera ajutor. Pot face ceva pentru tine? Daca ai nevoie de ajutor, stii unde ma poti gasi!
Totul e gol si trebuie sa cauti din nou un motiv, sa cauti acel ceva care iti da un sens. Trebuie sa gasesti drumul de la care te-ai abatut pentru un timp…. pentru un efemer moment de fericire. Si vrei doar sa fii singur, sa te inveti cu noul TU, sa devii un intreg din jumatatea care erai, sa ridici un zid intre tine si lumea care nu te lasa sa uiti frumos.

Tagged as: , , , No Comments
12Aug/150

Perfect woman?

In perioada asta am un program foarte lejer in ceea ce priveste serviciul, deoarece fac trecerea de la un job la altul asa ca mi-am luat mai putine cursuri de predat. Asadar, am rezervat ziua de azi pentru gatit, putina ordine si curatenie.

Intr-o pauza de “bucatareala”, citesc un articol din care aflu ca un canadian a creeat FEMEIA PERFECTA.

Ce o face perfecta? Faptul ca nu spune mai mult de 13.000 de propozitii (in engleza si japoneza), munceste 24 de ore din 24, este o jucarie sexuala minunata, plus ca poate face diferenta intre o mangaiere si o bruscare sau lovitura.

De ce e considerata jumatatea perfecta? Pentru ca cel care a creat-o, a fost prea ocupat cu acest robot timp de 8 ani si nu a  mai avut timp de plimbari sau intalniri.

De cand am citit articolul cu princina, “papusica perfecta” mi se pare cea mai mare dovada de misoginism. Se presupune ca femeia perfecta e cea care vorbeste doar cat vrea barbatul, ca munceste zi lumina iar atunci cand are el chef se transforma in obiect sexual? Ca nu simte niciodata nimic, ca nu poate arata afectiune, ca nu o poti face fericita?

Acum ceva timp am vazut un film bazat pe acest subiect dar nu credeam ca obsesia pentru control poate trece dincolo de fictiune. Si totusi iata-ne…

Dar cum ramane cu barbatul perfect? La asta nu se gandeste nimeni? Va intreb pentru ca eu numai la asta ma gandesc 🙂

9Aug/150

“Parfum” de Bucuresti

Ieri am inceput sa citesc “Parfumul” de Patrick Süskind. Pur si simplu sunt fermecata de cartea asta. Timp de aproape 24 de ore, de cand am venit acasa cu cartea si pana am iesit iar pentru a merge la un curs, pur si simplu am devorat-o. O lume formata numai din parfumuri.

In jurul orei 15 am inceput sa ma pregatesc de curs si foarte incantata de vremea minunata, cu gandul la cartea mea frumoasa si la toate cele care ma asteptau pe rafturile din Carturesti, am plecat spre statia tranvaiului 41. Am avut noroc sa prind si loc, toata bune si frumoase. Sau cel putin pana la penultima statie (coboram la capat in Ghencea) cand au urcat 5… aurolaci (am tot cautat alt termen dar se pare ca nu exista). Murdari, urat mirositori, cu pungile pe care numai cand le deschideau simteai ca iti dau lacrimile de usturimea ochilor… cu paturi dupa ei… ce sa mai? Sau coborau ei, sau noi.

Si nu e singurul exemplu. In weekend mergeam cu Ionut in parc si in autobuz erau 3 batrani (inca nu sunt sigura daca aveau sau nu casa) si nu se putea sta in autobuz din cauza mirosurilor pe care le emanau. Iar cu o saptama in urma, in 385, aceeasi situatie.

Pur si simplu e din ce in ce mai rau cu oamenii strazii, pe care nimeni nu ii ia in centre speciale…de care nu are nimeni grija. Sa nu mai vorbim despre cei care au invadat gara sau de obisnuitii fiecarui cartier din Bucuresti. De ce nu face nimeni nimic? Buna intrebare. Si functioneaza pe mai multe directii.

Asa ca… ramane sa asteptam. Macar in campanie sa mai faca si autoritatile ceva. Pana atunci, ca tot avem parte si de vreme frumoasa, tot ce putem face e sa… mergem mai mult pe jos. Parca era si o vorba din batrani care spunea ca “mersul pe jos, face piciorul frumos”.

6Aug/150

Sunt unii…

Sunt cate unii care chiar si atunci cand vor sa faca un compliment, tot cu bata in balta dau si te fac sa te simti ca naiba. De fapt cine a zis ca era vorba de vreun compliment? Pana si privirile le sunt injositoare. Sunt oameni care prin simpla lor prezenta te fac sa te simti inferior, desi nu sunt cu nimic mai buni ca tine. Si iti doresti sa te inghita pamantul, sa poti sa dispari decat sa le suporti comentariile indolente si fara pic de bun simt. Uneori doare. Sau cel putin pana inveti sa ii tratezi cu nesimtire, sa nu mai conteze. Pacat ca sunt momente in viata cand ai nevoie de putina incurajare sau de putina afectiune si nu-i pe aproape decat unul dintre…ei.

Era o povestioara din batrani… un barbat mergea cu o lumanare aprinsa printr-o piata. Se apropia de fiecare din cei pe care ii intalnea si se uita atent la el. Cand a fost intrebat ce cauta, a raspuns: “Caut un om adevarat”.

4Aug/150

Am suparat trandafirii

In weekend am sarbatorit cei 23 de anisori si am primit o multime de flori, unele mai frumoase ca altele: 71 de lalele, 23 de garoafe (rosii ca focul :), 23 de narcise si 23 de trandafiri. Bineinteles ca nu m-a lasat inima sa plec din Craiova fara floricelele mele, asa ca am adus in Bucuresti un brat de garofe si trandafiri. Cei care ma intalneau nu-si mai puteau lua ochii de la buchetul meu frumos. Unii cu drag si admiratie, altii mai cu invidie. Oricum eu de mult nu mai fusesem asa mandra. Parca purtam in brate cel mai fragil si mai pretios lucru din lume.

Cand am ajuns, am scurtat frumos coditele trandafirilor, i-am pus intr-un vas mare cu apa, am pus putina sare de lamaie (asa m-a invatat bunica - rezista mai mult). Imi era asa teama sa nu pateasca ceva incat le schimbam apa de 2 ori pe zi, vorbeam cu ei de parca ar fi fost niste copii. Vedeam garoafele ca pe niste domnisoare mandre si cochete dar trandafirasii imi pareau ca niste copii fragili de care trebuia sa am grija. Apoi au aparut primele simtome: au inceput sa isi plece capsoarele, asa ca i-am luat pe rand si i-am pus pe apa in cada. Am fost atat de incantata cand am vazut ca si-au revenit!!! Dar acum iar sunt tristi. Ba mai mult: petalele sunt ca arse, frunzele uscate, au inceput sa cada petalele. Nu au trait decat 4 zile. Poate nu le-am asigurat suficienta lumina, poate nu le-a placut apa de Bucuresti…. poate le era frica de intuneric… stiu doar ca i-am suparat.

3Aug/150

Obiceiuri de la munte

Am terminat cu examenele, sunt licentiata, asa ca aveam nevoie de o scurta vacanta la munte. Am profitat de faptul ca niste prieteni cercetasi aveau planuri pentru aceiasi perioada si am mers impreuna intr-un loc superb, pe care l-am descoperit cand eram prin clasa a 10-a - Gradistea Muncelului Cioclovina. Nu este doar un loc frumos, ci unul … sacru. Un loc unde oamenii si-au pastrat obiceiurile, unde arhaismele si regionalismele nu au fost inlaturate de “net” sau “mess”, unde nu ai nevoie de ceas, de calendar sau telefon mobil.

Intr-una din seri s-a auzit un tipat de fata din padure. Am fost chemati de urgenta la vatra pentru a verifica daca lipseste cineva (eram 45 asa ca trebuia sa facem prezenta). Atunci am auzit o legenda pe care localnicii o considera cat se poate de reala - Heli Rele sau Heli Frumoase. Sub acest nume sunt cunoscute niste fete care se spune ca traiesc pe munte si daca mergi noaptea prin padure, le poti intalni. Aceste fete sunt insa foarte frumoase iar daca le intalnesti trebuie sa iti acoperi ochii deoarece vazundu-le chipul iti vei pierde mintile.

O alta legenda spune ca in acea zona, in munte sunt ingropate mai multe comori, de pe vremea dacilor si a romanilor. Nimeni nu stie unde sunt ascunse, insa daca vezi noaptea in departare arzand un foc, sa stii ca arde comoara.

Oamenii din Cioclovina tin cont cu sfintenie de sarbatori. Aflandu-ma acolo pe 1 august, am aflat de Ziua Ursului. In aceasta zi nu trebuie sa muncesti (un fel de duminica), dar conditia cea mai importanta pentru a-ti merge bine in continuare, este sa nu rostesti cuvantul u-r-s. Prietenii mei insa nu au tinut cont de acest lucru, iar dimineata am gasit un cort sfasiat si urme de gheare pe usa. Din fericire am dormit cu totii in casa sau in sura, asa ca doar vreo 2-3 persoane spun ca l-ar fi vazut.

Mi-a placut atat de mult sa vad ca inca mai exista asemenea zone, ca inca mai exista credinta in tot ce e natural si frumos… ca tehnologia a iertat unele locuri frumoase ca Cioclovina.

Tagged as: , No Comments