Irenne

2Jun/150

Un om printre amintiri

E ciudat cum dupa mai bine de o jumatate de an, nu te poti obisnui ca nu om drag nu mai e. Si cum sa nu fie greu? El imi aducea coronitele in clasele primare cand luam premiul I, el imi dadea cate un colt mare de paine calda cand venea de la cumparaturi (desi Bunica il certa ca asa-i strici copilului pofta de mancare), el venea cu buzunarele pline de zmeura ne pastra primele smochine din gradina, ne chema cu toti prietenii cand se coceau caisele el mi-a aratat prima data sticletii… el imi dadea prima cana de must se bucura mai mult decat oricine cand luam o nota mare si a fost cel mai fericit cand am inceput sa conduc dar nu am apucat niciodata sa il plimb cu masina, sau sa ii spun si eu cat de mandra eram sa am un asemenea Bunic

Filed under: Amintiri No Comments