Irenne

26Mar/150

Alergand prin viata

Ieri, in metrou, doi copii. Erau suficient de aproape cat sa aud ce vorbeau si ii ascultam cu un oarecare interes dar si cu mare uimire. Inca nu am implinit 23 de ani, dar uneori ma simt atat de batrana in comparatie cu… “noua generatie”. Vor sa faca atat de multe atat de repede…Se grabesc sa ajunga mari, cu bani, sa faca ce vor cu viata lor, isi complica existenta in loc sa se bucure de varsta pe care o au.

Nu le-as fi dat mai mult de clasa a7-a… Dar la 13-14 ani sa aiba asemenea conversatie?? M-am intors uimita spre ei ascultandu-i cum vorbesc, cu gandul ca poate cuvintele veneau de la altcineva. Fata ii reprosa baiatului ca o ignora, ca nu petrec suficient de mult timp impreuna, ca nu stie sa o faca sa se simta iubita si implinita? IMPLINITA? Eu la 13-14 ani imi doream sa merg tot mai mult la munte cu gasca, sa mergem cu colindul la profesori, sa jucam elastic in fata blocului si nimeni nu ma considera un copil anormal. Nu imi tencuiam fata si nu purtam lanturi din cauza carora sa raman cocosata toata viata. Cantam la pian si mergeam des in parc - nu imi zguduiam creierii cu “muzica” din casti si nici nu pierdeam noptile in discoteci.

Poate sunt eu old fashioned si lumea a evoluat pe cand eu dormeam dar cat mi-a mai placut varsta accea!…

26Mar/150

Love songs

Aflandu-ma in masina la semafor, tot butonam posturile de radio in cautarea unei melodii care sa imi placa. Din 6 posturi, 4 prezentau emisiuni in cadrul carora se faceau dedicatii.

In special baieti sunau sa isi declare dragostea si sa ceara o melodie “romantica/frumoasa/de suflet” pentru persoana iubita. De fiecare data cand schimbam postul, asteptam ca pe urmatorul sa gasesc o melodie care sa indeplineasca intr-adevar conditiile mentionate mai sus: ceva care sa iti merga la suflet. Nu am avut insa parte de asa ceva, ci doar de hituri “la moda”. Nu am nimic cu nimeni, versuri dragutele, melodii care prind la public dar…. cand am ajuns acasa mi-am ales eu o melodie asa cum vroiam si am dat la maxim. Aerosmith - Crazy. This one is for you Ionut!

14Mar/150

Cartea de vizita tip brosura, magia marketing-ului

Cartile de vizita de tip brosura sunt una dintre cele mai inteligente idei de marketing din ultima vreme. Cartile de vizita ar trebui sa fie vehicule de marketing in general, iar acestea ofera prin designul inteligent spatiu suficient pentru a descrie pe indelete beneficiile clientului care alege afacerea ta.

Cele mai multe carti de vizita sunt doar carduri cu date de contact. Artistice, unice, elegante, kitchioase, cartile de vizita standard  nu fac decat sa prezinte numele tau, al afacerii tale si informatiile de contact. Uneori, cartile de vizita sunt doar sloganuri, care, cu exceptia cazului in care motto-ul sau produsul tau nu este deja extrem de bine cunoscut, sunt la fel de eficiente ca un spatiu gol.

Problema principala a cartilor de vizita obisnuite este faptul ca nu indeamna la actiune. Speri doar ca potentialul client sau clientul va face acest lucru de la sine, insa cartea de vizita nu face nimic pentru a-l incuraja sa o faca.

Cu un aspect inteligent, cartea de vizita tip brosura rezolva aceasta problema si va ofera spatiu pentru a explica de ce clientul ar trebui sa te solicite sau sa-ti cumpere produsele.

10Mar/150

Vis de primavara

Mi-am inceput ziua cu niste bloguri pe care nu le-am mai vizitat de ceva timp. Si plecand de la ultimul post al lui Dani, m-am gandit si eu mai bine la intrebarea ridicata de el: Cat de bine ne cunoastem intre noi? Care NOI? Well… eu si toti cei care ma inconjoara, toti cei pe care ii numesc prieteni, toti cei de care nu stiu nimic saptamani sau luni intregi, dupa care apar din nou in viata mea fie cu un zambet si o veste buna, fie cu o rugaminte, o intrebare, o lacrima. Si simt uneori ca nu ii mai recunosc; aflu ca Mihai sau Luiza sau Alexandra au facut unele lucruri pe care “inainte” nu le-ar fi facut. Sau cel putin, lucruri de care eu nu ii credeam in stare vreodata. Si atunci, e vina mea ca nu credeam in ei? Sau poate e meritul lor ca mi-au depasit asteptarile? Si mai sunt si momentele acelea magice cand ne intalnim toti cu o chitara, la un pahar de vorba, cand parca toti anii astia au trecut pe langa noi si NIMIC nu s-a schimbat; cantam aceleasi cantece si ne uitam la poze, ne amintim tot felul de intamplari si ne facem planuri.

Dar anii trec si ne iau si pe noi in mersul lor. Si totusi, cand din cand ne permitem sa oprim timpul in loc pentru o clipa si sa ne ascultam unii pe altii, vedem ca nimic nu s-a schimbat si suntem tot prietenii dintotdeauna.

Uite si un cantecel care imi aminteste de vremurile cand opream timpul mai des 🙂

10Mar/150

Decizii si alegeri

Ieri am reusit in sfarsit sa ajung la cursuri la master. Si chiar mi-am propus sa ajung cat mai des. Fiind prima intalnire cu profesoara, ne-a rugat pe fiecare sa ne prezentam si sa mentionam facultatea pe care am absolvit-o. Cand a venit randul meu, am spus, bineinteles, Facultatea de Limbi Straine la Universitate si Economia Turismului la Romano-Americana. Continuarea a venit prompt si cu o oarecare mirare, de la profesoara: Iar acum faci masterul la ASE in Administratie Publica si Integrare Europeana (?!).  Asa ca nu am mai continuat sa ii spun ca imi doresc sa fac un master si in Resurse Umane.

Nu este prima persoana care se mira de combinatiile de studii pe care le-am facut. Nu se leaga absolut deloc! De ce am facut asa, cate putin din toate?

Ei bine… am studiat cate aproape tot ce imi place. Suedeza visam inca din clasa a 8-a - era marea mea pasiune, iar la engleza nu as fi renuntat niciodata. Turismul - tot ceva frumos, a fost o idee spontana sa ma inscriu si mi-a placut foarte mult ce am invatat acolo - desi am facut facultatea asta mai mult pentru sufletul meu decat pentru practica. Administratia? Recunosc ca am ajuns la masterul asta mai mult din gresala dar imi pare bine totusi pentru ca sertarasul cu tot ceea ce tine de domeniul acesta, era gol. Acum incep sa il umplu si imi place. Sunt lucruri utile in viata, lucruri de care inainte imi era rusine sa vorbesc pentru stiam prea putin. In ceea ce priveste resursele umane… Am vrut si inca mai vreau sa lucrez in domeniu, desi imi place mult ce fac acum, la jobul actual si imi placea si cand lucram ca trainer, cu foarte multi oameni noi si diferiti si cu copii dragalasi!

In orice caz, nu ma pot plange nicio clipa pentru ca am studiat ce mi-a placut si sunt foarte mandra de asta!