Irenne

19Feb/150

Sheepy memory

De cate ori vin acasa (tot Craiova e ACASA) imi iese in cale cate un lucrusor cat de marunt, care vrea sa isi spuna povestea. Aseara, am trecut prin fata unei case si am vazut acolo ceva ce mi-a m-a facut sa zambesc. Cand eram micuta, acolo se vindeau tot felul de produse lactate. Aceasta laptarie se afla in partea dinspre strada a unei case iar deasupra usii era o oita. Casa e tot acolo, la fel si oita, numai ca acum toate par parasite. Imi aduc aminte ca atunci cand eram mica eram foarte mandra de toate cuvintelele pe care le invatam si le tot foloseam ca sa observe ai mei cate stiu. Asa am facut si cand am invatat animalutele. Cred ca avem vreo 2-3 anisori. Am trecut intr-o dupa-amiaza cu ai mei prin fata aceleiasi laptarii si vazand oita am strigat Uite Tati, ce vaca! Eh, stiu ca am incurcat putin animalutele dar tata nu a observat. Ei nici nu vazusera oita dragalasa. In schimb, o observasera pe vanzatoare care statea in fata usii si au crezut ca despre ea vorbeam si sa vedeti cearta si stat la colt. E tare greu cu parintii astia cand esti mic. Tu vorbesti frumos, dar pana sa te inteleaga ei, te alegi cu o sa puneala buna si pe urma ce rost mai are sa le explici? Pastrezi tu amintirea iar dupa ani si ani, zambesti cand ceva iti aduce aminte de acea intamplare.

Tagged as: , , , No Comments