Irenne

23Apr/140

Oamenii batrani nu mai zambesc

Azi, in autobuz, grabita ca de obicei, intre un examen si un pui de somn, blocata in traficul greoi de Bucuresti, am observat ca oamenii in varsta nu mai zambesc. De jur imprejur vedeam doar fete incruntate, triste, colturile gurii lasate in jos, parca ingreunate. Din cand in cand parca se schimba ceva, dar era doar o grimasa de durere, la o miscare brusca sau amorteala. M-am uitat pe geam si am vazut o multime de castani infloriti. Dar cine sa se mai bucure cand ii vede? Imbatranim in autobuze, cu plasele pline de mancare, cu fruntea incruntata la gandul ca “era mai bine INAINTE”. Facem pasi mici, dam din coate, ne rastim si ne ranim si cand ne uitam in urma… deja avem nepoti… si Doamne, de cand nu am mai zambit!

10Apr/140

Suntem studenti si asta ne ia tot timpul

Dar chiar TOT! Am avut nenorocul sa fim generatia de sacrificiu, pe care se fac tot felul de experimente. Cine este de vina? Ca de obicei, SISTEMUL. Cand am dat admitere la facultate, stiam ca suntem prima generatie cu 3 ani si toate ni se pareau bune si frumoase: cu 2 sesiuni mai putin, iar pentru cei de la taxa, cu 500 de euro mai putin. Dar incet incet, s-a facut dimineata pentru noi si am vazut ca lucrurile nu erau deloc roz. Acum, in anu 3, cu 2 luni inainte de absolvire, toata lumea este cu susul in jos. Fiecare profesor vine cu idei noi (unii le schimba chiar de la o saptamana la alta) fiecare vrea sa mai facem ceva, sa mai citim ceva, sa aducem proiecte peste proiecte, portofolii, dosare, examene pana si in Vinerea mare, tone de materie predata si desi semestrul nostru este de 10 saptamani, toti se chinuie sa inghesuie ce s-ar fi facut in 14. Si culmea e ca “nimeni nu e la curent cu situatia asta”. Si atunci…. a cui e vina?