Irenne

24Feb/140

Carti si ceai

Dupa un curs la facultate, in drum spre statia autobuzului 300, m-am hotarat sa ma opresc pentru cateva minute la Carturesti. De indata ce am intrat, m-am simtit vrajita. Mergeam cu pasi maruntei de la un raft la altul, luam cate o carte in mana si cu mare grija ii admiram copertile, citeam un fragment… apoi ma departam usor si ma indreptam spre alt raft unde citeam titlurile si imi imaginam ce frumos ar arata toate acele carti pe un raft al meu, in causta noastra. Nu stiu daca de vina era muzica ce se auzea in surdina, sau povestile ata de frumoase dintre acele coperti colorate, sau… Stiu doar ca ma simteam ca un copil care descopera cea mai mare minune din viata lui. Am ajuns la un momenta dat langa o carte foarte groasa cu titulul “1001 de carti de citit intr-o viata“. Si am vazut cateva titluri din ea. Si pur si simplu mi-e sete de citit. Nu la comanda si toate de o data si in viteza nebuna in care trebuie sa citesc la facultate; ci pe rand, admirand si iubind fiecare carte in parte, citind cu sete si cu emotie fiecare pagina din cartile acelea ale lui Garcia Marquez, Steinbeck, Hemingway si atatia care imi umplu mintea…

Apoi am trecut in camera cu ceaiuri de unde nu am reusit sa plec fara un ceiut cu fructe uscate si inimioare mici de jeleu.

In vremurile astea atat de grabite cu galagie si praf si aglomeratie, cred ca din cand in cand ar trebui sa luam o carte buna si un ceai si sa ne asezam intr-un coltisor, sa acordam cateva ore unei povesti frumoase si unei arome care sa ne mai faca sa zambim… si doar noi sa stim de ce.

Eu deocamdata alatur ceaiul cartilor pentru facultatea, insa i-am promis lui Marquez ca ma voi intoarce foarte curand pentru “Toamna patriarhului“.

20Feb/140

Rock roz

Cate mai vezi prin autobuze!!! Azi, de exemplu, mare mi-a fost mirarea sa observ o combinatie de ultima ora: rock roz!!

Nu va puteti imagina asa ceva? Pai urmeaza descrierea amanuntita a fenomenului. O eleva pe la vreo 15 ani, cu haina mare si neagra de piele, cu lanturi si tot ce se mai poate in materie de “accesorii rele”. De sub haina apare insa gluga ROZ a hanoracului cu siret cu puf in ton. Unghii lungi si negre de pisica suparata, garnisite cu inimiaore si stelute roz. Un inel mare de argint cu craniu, langa …. un altul, de plastic roz cu pietricele sclipitoare. Parul vopsit in negru, cu suvite roz care mai ca acopereau ochii mici intens conturati cu negru. Bocanci mari (cel mai probabil cu 2-3 numere MAI mari), negri, grosolani (de armata?) cu talpa groasa de ma mir cum se putea misca… dar cu sireturi roz si sosete pana la genunchi, de aceiasi culoare. Nu trebuie sa uitam nici de geanta roz, impanata cu insigne negre cu staruri rock sau mesaje licentioase.

Stiu ca nu mai e la moda obiceiul dar imi tot venea sa o intreb daca parintii au vazut-o cand a plecat de acasa. Oricum, stiu sigur ca asta era uniforma ei pentru scoala.

16Feb/140

Micul Par(ad)is

Azi, prinsa in trafic in autobuzul 300, intre Victoriei si Romana mi-au revenit in minte toate lucrurile enervante din Bucuresti… sau aproape toate, daca mai are cineva ceva de adaugat, astept cu interes.

1. TRAFICUL

2. Manelistii de toate varstele, sexele si culorile care asculta “muzica” lor la telefon si ii condamna pe toti ceilalti la suferinta.

3. Toti cei care asculta muzica la casti in mijloacele de transport, atat de tare incat nu stiu cum de mai au timpane. Intr-o zi am sa il intreb pe unul de ce trebuie sa ascult si eu ce vrea el (????)

4. Vesnica asfaltare si petecire a drumurilor.

5. Caldura infernala… vapaile care ies din asfalt vara si te simti ca un pui la rotisor.

6. Norii de praf si maturatorii care isi incep activitatea dupa ora 10 cand strazile sunt pline de lume.

7. Gara care de cand a ramas fara taxa de intrare s-a unplut de homeleshi si mai ca ti-e frica sa pui piciorul.

8. Autobuzele si troleele pe care le astepti cate o jumatate de ora, dupa care, daca ai pretentia sa urci trebuie sa te alaturi ciorchinelui si sa stai intr-un picior.

9.  Soferii de autobuz care nu deschid usa nici macar cu 1m inainte de statie, chiar daca se circula bara la bara.

10. Oamenii care atunci cand e inghesuiala mai mare in autobuz, nu vor sa fie miscati sau mai bine zis nici macar atinsi, ca sa poata completa rebus sau sudoku.

Ordine in care le-am scris este putin haotica pentru ca, ce-i drept, se inghesuiau toate, care sa iasa mai repede la iveala.

Stiu ca mai sunt multe, asa ca astept completari.

14Feb/140

Oldies but goldies

Dupa 4 saptamani sanatoase de sesiune, am venit o saptamana acasa in Craiova cu ganduri de relaxare si recuperare. Printre proiectele de vacanta, se numarau si 3 filme pe care vroiam sa le savurez in liniste, fara stresul examenului de a 2-a zi. Asa ca… in seara asta am apelat la “Then she found me”, la recomandarea fratelui meu. Inceputul era promitator: Helen Hunt - SUPER! Insa dezamagirea a urmat PREA repede!!! Helen Hunt in varianta de papusa imbatranita. Initial am crezut ca machiajul este de vina (interpreta rolul unei femei de 40 de ani) dar nu am avut rabdare pana la final; am intrat repede pe imdb sa aflu totul despre film si actrita: filmul din 2007, actrita din 1963. Sincer, dupa chip, imi parea de undeva din viitor.

Recunosc ca a fost socant sa vad cum au trecut anii si peste unul din oamenii pe care ii credeam vesnic tineri… si m-am intors la vechile pareri ca tot mai bune sunt filmele vechi.

13Feb/140

Luna lui Cupidon?

14 februarie. Mult asteptata zi a Sfantului Valentin. Inimioare de toate marimile si culorile au invadat magazinele. Mesajele de dragoste s-au adunat la radio sau TV si asteapta sa fie date pe post. Targurile tematice de cadouri si-au deschis portile deja de 2 saptamani. Idei mai romantice sau mai nebunesti sunt gata de afirmare. Totul (de la bomboane si flori si pana la haine si incaltaminte) se vinde in numele iubirii.

24 februarie. O tendinta spre patriotism si varianta autohtona a sarbatorii iubirii. Mai apare un targ de cadouri, cateva emisiuni radio, site-uri intregi dedicate evenimentului.

Concluzia: Nu e vorba de patriotism sau de mai multa sau mai putina iubire…. ci doar de firea petrecareata a romanului. Dragobetele e doar un prilej in plus de sarbatoare… un prilej in plus sa mai vindem ceva din marfa din standuri. Sa mai sarbatorim putin iubirea… sa transformam luna februarie in luna lui Cupidon.